Felul in care olarul pregateste si modeleaza lutul este impresionant. Isi cauta materia prima, o pregateste cu atentie. Se gandeste ce poate modela si incepe. Uneori reuseste din prima incercare. Un obiect frumos, rezistent, util. Alteori trebuie sa amestece din nou materia prima, sa revina la starea initiala. Si sa incerce din nou. SI DIN NOU. Pana obtine obiectul dorit. Si abia atunci il pregateste pentru partea finala, de decorare si ardere, pentru a-i da rezistenta si durabilitatea dorite.
Cum ar fi sa ne gandim la noi insine ca la o materie prima in mana olarului? Care poate fi remodelata iar si iar pana ajungem la pregatirea, puterea sau maturitatea pe care ni le dorim. Si din nou, cand ne dam seama ca vrem si putem mai mult, sa incercam sa o luam de la inceput.
Lumea in care traim este intr-o continua schimbare. Practic, singura constanta a acestor vremuri este schimbarea continua. Si pentru a ne adapta, trebuie sa fim capabili:
– sa invatam (mereu)
– sa uitam ce am invatat (la un moment dat in trecut)
– sa invatam din nou (sa ne adaptam la noile realitati)
Practic sa fim la fel de flexibili si maleabili ca si lutul in mainile olarului.
