“Intr-o zi, un calator mergea dintr-un sat in altul. Pe drum, a observat un calugar care batea toaca. Calugarul ii dadu binete calatorului, iar calatorul il saluta din cap pe calugar.
Calatorul se intoarse catre calugar si spuse:
– Scuzati-ma, va suparati daca va pun o intrebare?
– Deloc, spuse calugarul.
– Am plecat din satul din muntii catre satul din vale si vreau sa va intreb daca stiti cum este in satul din vale.
– Spuneti-mi, raspunse calugarul, ce parere v-a facut satul din munti?
– Ingrozitoare! Raspunse calatorul. Ca sa fiu cinstit, sunt bucuros sa plec. Am gasit oameni foarte neprimitori. Cand am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reusit sa ma simt niciodata integrat in comunitatea satului, oricat am incercat. Satenii erau foarte egoisti si nu se purtau deloc bland cu strainii. Asa ca spuneti-mi, la ce sa ma astept in satul din vale?
– Imi pare rau sa-ti spun, zise calugarul, dar cred ca vei avea parte de acelasi lucru si dincoace.
Calatorul si-a lasat capul in jos dezamagit si a mers mai departe.
Peste cateva luni, un alt calator trecea pe acelasi drum si a dat si el peste calugar.
– Buna ziua, spuse calatorul.
– Buna ziua, raspunse calugarul.
– Cum o duceti?
– Sunt bine, a raspuns calugarul. Unde mergeti?
– Ma duc in satul din vale, raspunse calatorul. Stiti cum e acolo?
– Da, a raspuns calugarul. Dar mai intai spuneti-mi de unde veniti.
– Vin din satul din munti.
– Si cum a fost acolo?
– A fost minunat. As mai fi stat dac-as fi putut, dar trebuia sa-mi continuu calatoria. M-am simtit ca si cum as fi fost un membru al familiei in acel sat. Batranii mi-au dat multe sfaturi, copiii au ras si au glumit cu mine, iar oamenii, in general, au fost buni si generosi. Imi pare rau ca am plecat de-acolo. Intotdeauna va avea un loc special in amintitirile mele. Si cum e in satul din vale? A intrebat el inca odata.
– Cred ca e cam la fel, a raspuns calugarul. La revedere.
– La revedere si multumesc, a raspuns calatorul zambind si ducandu-se in drumul lui” (Tehnicile programarii neuro-lingvistice – Sue Knight)
Mintea noastra descopera ceea ce este programata sa vada si tine doar de noi sa o antrenam sa se concentreze pe lucrurile pozitive si sa se bucure de fiecare moment. Fiecare avem propria modalitate de a percepe ceea ce ni se intampla si de a ne codifica amintirile intr-o maniera personala. In esenta, suntem ceea ce gandim si in masura in care reusim sa intelegem acest lucru, doar de noi va mai depinde sa ne administram gandurile si sa invatam sa ne cream viata pe care ne-o dorim.
Va doresc sa acumulati experiente cat mai inedite, sa vedeti frumusetea chiar si acolo unde e mai dificil de descoperit si sa va bucurati de timpul liber pe care il aveti, in aceasta perioada a vacantelor, ca sa reveniti cu sufletul calm si mintea limpede si setata pe tipare mai pozitive de percepere a lumii.